Era o vreme când lumina venea de la Răsărit. Acum lumina trebuie să fie ecologică, iar noul far călăuzitor este Germania, cu ale ei panouri solare şi mori de vânt, care sunt folosite drept exemple până şi de către promotorii "revoluţiei verzi" din Statele Unite.
Germania a început subvenţionarea masivă a surselor alternative încă din 2000, dar a " uitat" să extindă corespunzător şi reţeaua de transport. Instalarea noilor linii de înaltă tensiune a întâmpinat dificultăţi majore, în condiţiile în care acordarea permiselor este puternic contestată de grupurile de activişti ecologişti, atât la nivelul landurilor cât şi la nivel federal.
Adâncirea crizei datoriilor suverane din Europa a determinat autorităţile germane să analizeze mai bine adevăratele costuri ale energiei verzi, iar rezultatele le-au îngrozit. Subvenţiile de sute de miliarde de euro au ajuns să ameninţe stabilitatea financiară a statului, iar reţeaua de transport a electricităţii este subdimensionată şi face faţă tot mai greu fluctuaţiilor masive de tensiune.
Într-un studiu recent, profesorul Günther Keil, de la Institutul European pentru Climă şi Energie, des-fiinţează pur şi simplu politica de promovare a energiei regenerabile din Germania. Profesorul Keil scrie că "politica de transformare a sectorului energetic al Germaniei reprezintă deja un eşec", care pune în pericol nu doar reţeaua de transport locală a energiei electrice, ci şi pe cea europeană.
După închiderea centralelor atomice, ca urmare a accidentului de la Fukushima, Germania a devenit importator net de energie, pe fondul unei creşteri accelerate a preţurilor. Mai mult, Germania a descoperit că nu are capacităţi de transport suficiente a energiei electrice între partea de nord (n.a. unde sunt localizate parcuri eoliene gigantice) şi cea de sud.
Soluţia? Energia este transferată către consumatorii din sud prin
