Fostul internaţional Alexandru Boc (65 de ani), care a debutat la naţională într-un joc amical împotriva Uruguayului (1-1), a rememorat pentru Libertatea amintiri legate de sud-americani. Fostul internaţional Alexandru Boc (65 de ani), care a debutat la naţională într-un joc amical împotriva Uruguayului (1-1), a rememorat pentru Libertatea amintiri legate de sud-americani.

Partida de mâine România-Uruguay, programată pe Arena Naţională, este cea de-a cincea întâlnire directă dintre cele două selecţionate. Fostul internaţional Alexandru Boc (65 de ani) şi-a reamintit pentru Libertatea de debutul său la echipa naţională, care a avut loc tot într-un joc contra sud-americanilor, disputat la Montevideo pe 4 ianuarie 1967 şi încheiat nedecis, 1-1.

Libertatea: Ce vă mai amintiţi de la meciul cu Uruguay disputat în 1967?

Alexandru Boc: În primul rând, a fost primul meu meci la echipa naţională. Eram, de fapt, o selecţionată divizionară, dar care a jucat sub titulatura de naţională a României. Uruguayenii aveau nişte jucători foarte buni, care au reuşit, la mai puţin de o lună după meciul cu noi, să cucerească Copa America. A ieşit 1-1, un scor care a produs uluială la Montevideo. Mai mult, la câteva zile după acest joc, am mai disputat un amical cu Penarol, câştigătoarea Cupei Intercontinentale în dauna Realului Madrid, pe care l-am câştigat cu 2-0. Şi aici s-a terminat stagiul nostru. S-au speriat ăia atât de tare, că n-a mai vrut nimeni să joace cu noi!

Chiar aşa de mare a fost şocul acestor rezultate pentru uruguayeni?

Da, pentru că în Uruguay fotbalul era religie, iar de noi nici măcar n-auziseră. Nu ştiau nici unde vine România pe hartă. Aşa de buni fotbalişti aveau încât, atunci când mergeam la plajă, stăteam pe burtă în nisip şi ne uitam la cei care jucau fotbal. Pur şi simplu ne era ruşine să le spunem că suntem fotbalişti. Până şi ăia de pe