M-am mutat în nordul Angliei cu aşteptări puţine. Ce-am auzit înainte să vin? Cînd le spuneam cunoscuţilor, păreau încîntaţi: „A, Londra, minunat!”, dar cînd precizam unde anume în Anglia, vedeam de fiecare dată aceeaşi congestionare a feţei: „Oh, Leeds... THE NORTH! Acolo e altceva, nordul nu e sud, e industrial, urît, sărac, cu o climă imposibilă”. Deja vedeam străzi pline de muncitori şi mineri obosiţi mîncînd cu toţii din traistă faimoasele plăcinte de Yorkshire.
Ce-am văzut? În primul rînd că multe oraşe sau orăşele din nord sînt mai degrabă mic-burgheze. Leeds e doar unul dintre ele. Harrogate, Saltaire sau chiar Hebden Bridge n-au nimic dintr-un Rovinari. Apoi, Leeds nu e mic. Are totuşi jumătate de milion de locuitori, iar cu toată aglomerarea urbană din jur ajunge la vreo 800 000. Dintre aceştia, cam un sfert lucrează în administraţie publică, educaţie şi sănătate, cam tot atîţia în bănci, finanţe şi asigurări şi vreo 20% în distribuţie. Restul sînt studenţi. Leeds e al doilea centru financiar după Londra şi gazda unei mari părţi a industriei media. Una dintre ultimele fabrici în funcţiune, cea de bere, Tetley, preluată de Carlsberg, şi-a închis porţile acum vreo doi ani.
DE ACELASI AUTOR Nimic despre Japonia Insulele insulei Cînd Dracula cîştigă Moartea unui studentDar să nu vă gîndiţi că scriu textul de faţă să-mi contrazic prietenii mei englezi despre cît de postindustrial e, de fapt, Leeds, în particular, şi nordul Angliei, în general. Ei ştiu mai bine, doar e vorba de ţara lor, chiar dacă majoritatea n-au călcat pe-aici şi nici nu vor ajunge vreodată. Asta îmi aduce aminte de doi colegi care au studiat unul manelele şi altul cartierul Ferentari, iar cînd vorbeau despre cercetările lor primeau aproape invariabil aceeaşi reacţie: „O, ştim noi cum stă treaba”, deşi majoritatea interlocutorilor nu puseseră niciodată piciorul nici în Ferentar
