Supărare mare în PNL. Domnul Meleşcanu a acceptat ciolanul oferit de persoana extraordinară de la Cotroceni. Scopul a fost atins, Meleşcanu a trădat, maurul poate să moară. Din acest moment , nu mai contează dacă Meleşcanu va fi sau nu numit. Meleşcanu a ieşit de sub acoperire.

Toate posturile TV discută acum evenimentul, unii se miră, alţii fierb, unii se bucură, alţii sunt trişti. Unii se întreabă de ce a acceptat Meleşcanu, alţii de ce nu a informat totuşi PNL despre intenţiile sale şi i-a pus în această situaţie.

Ei bine , hai să vedem care e situaţia la rece , logic, fără patimă

Bun. Acum să vedem care sunt problemele.

La punctul 1 lumea discută modul în care a fost anunţată nominalizarea şi îl găsesc vinovat pe Meleşcanu că nu l-a înştiinţat pe Antonescu, sau mă rog, partidul, cu privire la discuţii. Majoritatea comentatorilor îi reproşează lui Meleşcanu doar atât. Problema acceptării ciolanului este tratată cu înţelegere de către oamenii politici şi analişti, că doar suntem în România şi nimeni nu se miră sau nu găseşte ceva anormal în acceptarea unui ciolan indiferent de unde ar veni. Ba unii chiar susţin că este explicabil, Meleşcanu este la sfârşit de carieră şi este normal să vrea sa o încheie şi el en fanfare. De parcă funcţia de ministru de externe era o ruşine, iar acceptarea unui ciolan şi trecerea în tabăra inamicului este un mod de a ieşi onorabil din viaţa politică. De parcă vine sfârşitul lumii şi îl prinde pe Meleşcanu fără funcţie în stat. Gogoşi. Dacă Antonescu ştia sau nu asta, ştie numai el şi Meleşcanu. Conform declaraţiilor, se pare că nu ştia.

La punctul 2, se va discuta pe tema atragerii lui Meleşcanu în barca Cotroceană. Se pune întrebarea dacă este ceva de moment, tentaţia ciolanului, sau Meleşcanu este de mai mult timp sub timona lui Băsescu şi acum s-a folosit momentul sau acum a fost convins să iasă la