Si pentru o clipa, doar pentru o clipa, m-am gindit ca poate peste ani si ani aveam sa ne aducem aminte de acest moment cu nostalgie. Noaptea cind am mers la tara s-o luam pe Luluta la sterilizat. Prima noapte cind ne-am intors in sat dupa inmormintarea bunicii Otiliei si cit de pustie parea casa fara ea.
- Eu as zice sa nu mergem! De ce e asa de important ca totul sa se-ntimple in seara asta? Afara ploua, e frig, ceata, plus ca intrarea in sat e in rampa si sigur acolo mai e inca gheata. Putem derapa, asta daca reusim sa nu trecem pe linga ea cu totul. Ce rost are sa mergem acum, daca putem merge miine, pe lumina? - Pentru ca daca intra in calduri, pleaca. Nu stii cum fac pisicile la tara? Pleaca si nu se mai intorc. Uneori cu saptaminile. - Bun si daca o sterilizam dupa?, am intrebat eu. Dupa ce iese din calduri? - Pai ai uitat ca saptamina viitoare sintem noi plecati? - Deci, altfel spus nu ne mai ramine decit seara asta la dispozitie. E singura noastra sansa, nu? Si, implicit, singura ei sansa. Dumnezeule, Otilia, e doar o pisica, nu-i ca si cum de ea depinde soarta omenirii. Si nici macar nu-i a noastra. N-avem nici o obligatie, n-am promis nimanui nimic. - Ba i-am promis bunica-mii, ai uitat? I-am promis si-am sa ma tin de cuvint. Macar o data-n viata sa ma tin si eu de cuvint. La cite i-am promis... N-am mai zis nimic. Totul parea neverosimil, un fragment bizar dintr-o existenta trunchiata. Vizualizam deja masina, gonind in noapte pe un drum ingust, serpuitor in timp ce afara turna cu galeata. Un detectiv pe cale sa elucideze misterul unei crime? Sau, dimpotriva, faptuitorii ei, fugind din calea legii? O sotie infidela grabindu-se la intilnirea cu iubitul ei? Sau criminalul si victima lui porniti pe drumul fara intoarcere? In realitate, nimic din toate acestea. Doar noi, mergind spre satul de unde aveam sa ne intoarcem peste citeva ore cu o pisica care a
