Ziua de 28 februarie a anului 1785 rămâne în istoria românilor ca una dureroasă, sângeroasă. Este ziua în care doi dintre conducătorii Răscoalei ţărăneşti de la 1784-1785, Horea şi Cloşca, au fost executaţi cu cruzime din ordinul nobililor maghiari, aflaţi sub autoritatea austriecilor. Aproape tot secolul al XVIII-lea a fost unul greu de îndurat pentru iobagii români, abuzaţi până la refuz de nobilii stăpâni. Iobagilor li se cereau impozite mari, multe zile de lucru în slujba nobililor şi li s-au tăiat multe drepturi pe care aceştia le aveau din strămoşi. Pentru o îmbunătăţire a vieţii iobagilor, aceştia au trimis, în rânduri repetate, delegaţi la Curtea imperială de la Viena, cu petiţii, rămase, aproape de fiecare dată, fără soluţie, iar delegaţii au fost persecutaţi. Însuşi Horea a fost la Viena de 4 ori, cu petiţii ale iobagilor, însă efectele acestora în viaţa iobagilor au fost minore. Astfel, la 31 octombrie 1784, a izbucnit răscoala ţărănească menită să îi scape pe aceştia de iobăgie. Au avut loc o serie de atacuri sângeroase asupra nobililor din Transilvania, iar cei trei conducători ai răscoalei au preluat, în scurt timp, întreaga autoritate. La sfârşitul lunii decembrie, Horea şi Cloşca au fost arestaţi şi, după câteva zile, întemniţaţi la Alba Iulia. Pe 30 ianuarie 1785 a fost prins şi Crişan, trădat de nişte ţărani români şi întemniţat.

Cum s-a desfăşurat execuţia lui Horea şi Cloşca? Ce s-a întâmplat cu Crişan? În dimineaţa zilei de 28 februarie 1785, Horea şi Cloşca au fost traşi pe roată. Despre acest eveniment există o serie de documente care descriu, cu amănunte dintre cele mai atroce, martiriul. Profesorul universitar doctor Cloşca L. Băluţa redă, într-un studiu, frangmente din scrisori, trimise în acea vreme, de persoane care au asistat la execuţie. Una este cea a profesorului Iosif Gabri, din Alba Iulia adresată prietenului său Daniel Eme