La Crans Montana este o placere sa schiezi. Statiunea elvetiana este cunoscuta pentru intalnirile la varf si pentru partiile sale insorite. Se intinde pe versantul sudic al vaii Rhonului, vis-a-vis de Veysonaz si Verbier. Datorita orientarii sale sudice, conditiile sunt total diferite iar ceara si crema de soare sunt la mare pret. Pastrand proportiile, in luna martie, partiile de aici seamana mult cu cele din Valea Dorului.
Acesta este si motivul pentru care Circul Alb poposeste mai rar la Crans Montana. De fiecare data cand a facut-o insa, s-a lasat cu curse memorabile. In 1987, la un Campionat Mondial, elvetienii au castigat tot ce se poate, cu un Pirmin Zurbringen in zile mari. 11 ani mai tarziu, la o finala de Cupa Mondiala, Alberto Tomba si-a incheiat aici cariera ... cu victorie. A fost ultima cursa de Cupa Mondiala desfasurata la Crans Montana, iar poza de atunci a lui Tomba este prezenta inca in toate cabanele de pe partie.
Weekendul acesta, Cupa Mondiala a revenit in statiunea elvetiana, cu doua SuperGuri si un slalom urias. Gazde bune, elvetienii s-au dovedit maestii ai spectacolului, in deschidere escadrile de avioane brazdand cerulcu dare albe rosii, iar seara avand loc o multime de concerte.
Startul a avu loc sub ghetarul Plain Mort, insa partia a fost usor modificata. Conditiile au fost de primavara, ca urmare servicemanii au avut mult de lucru.
In primul SupeG, Didier Cuche (Elvetia) si Benjamin Raich (Austria) au concurat unul dupa altul, reusind cele mai bune evolutii. Singurul care s-a strecurat intre ei a fost Jan Hudec. Canadianul de origine ceha traieste o a doua tinerete dupa accidentarea care l-a tinut departe de partii. Cuche a repurtat inca o victorie in anul retragerii, marind regretele bossului de la Head.
A doua zi traseul a fost mai strans iar lumina mai proasta. Incepand de la int
