Nu vreau să comentez atacurile injuste ale regizorului Sorin Ilieşiu la adresa lui Andrei Pleşu. Cu atât mai mult, linşajele mediatice la care a fost supus, în ultima vreme, de către moderatorul Antenei 3, Mihai Gâdea.

Este ridicol. Nici unul nu se califică pentru calitatea de "procuror" al marelui intelectual român. Nu cred că au anvergura culturală necesară pentru a înţelege în profunzime acea perioadă. Mult mai relevante sunt, cred eu, poziţiile publice ale lui Adam Michnik, reper al disidenţei anticomuniste, despre cum trebuie trataţi cei care au greşit în timpul dictaturii. Fără ca aceasta să însemne că Andrei Pleşu poate fi făcut în vreun fel responsabil pentru atrocităţile acelor vremuri. "Nu poţi cere eroism decât de la tine". "Demontarea celorlalţi nu este calea spre adevăr". "Iertarea e un act individual, poţi să o faci doar pentru tine". "Iert din egoism, nu din altruism, pentru că altfel mă va măcina toată viaţa".

Cuvintele lui Michnik, rostite în urmă cu un an la Ateneul Român, sunt reflecţii pe cât de profunde, pe atât de lămuritoare. Detaşarea cu care acesta s-a împăcat cu propriul trecut este remarcabilă. Scopul său a fost de a-i atrage atenţia scriitoarei Hertha Muller că greşeşte profund atunci când îi face responsabili pentru drama sa personală pe intelectualii români, care nu ar fi fost suficient de curajoşi în faţa aparatului opresiv. Adam Michnik a rostit aceste cuvinte într-un dialog cu Andrei Pleşu. Din păcate, cuvintele marelui om de cultură polonez, reper al disidenţei anticomuniste, n-au produs efecte notabile în societatea românească. Nici Ilieşiu, nici Gâdea n-au înţeles mare lucru, aşa că au ales să-l terfelească fără menajamente pe marele eseist, acuzându-l, în mod halucinant, că a fost o coadă de topor a dictaturii ceauşiste.

Andrei Pleşu nu a fost un disident. Nu a răspândit mii de manifeste într-o s