Camelia Nadia Turcu este profesoară de limba română la Gimnaziul “Al. Ioan Cuza” din Târgu-Mureş. Modul în care a ajuns să îşi aleagă această meserie este rodul unei experienţe cel puţin interesante, care demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că pasiunea îşi urmează întotdeuna calea.
Reporter: Care este experienţa dumneavoastră în învăţământ?
Camelia Turcu: În primii doi ani am predat la Gimnaziul “Dacia”, şi îmi aduc aminte cu plăcere de anii de debut. Eram un colectiv tânăr şi ne-am înţeles foarte bine. Apoi, am predat la Gimnaziul “Friedrich Schiller” şi am venit apoi tot mai aproape de casă, la Gimnaziul “Al. Ioan Cuza”. M-am titularizat apoi în anul în care s-a dat examen grilă.
Rep.: De ce aţi ales această disciplină?
C.T.: Este o poveste lungă. Eram preocupată de mică de această latură, voiam să dau la “Pedagogic” dar la un moment dat am renunţat la acestă idee, pentru că apăruseră clasele de bilingv, cu toate că îmi plăcea şi matematica. Dar, din cauza fizicii, nu am ales această cale. Cu toate că sora mea m-a sfătuit să aleg engleza şi să nu urmez Liceul “Pedagogic”, ceea ce am şi făcut iniţial, m-am orientat tot spre ce am vrut eu şi am intrat în sistem. La început a fost foarte greu, eram la Liceul “Al. Papiu Ilarian” şi aveam impresia că toată lumea vorbeşte engleza pe stradă. Era o concurenţă foarte mare şi munceam enorm pentru un şase, de exemplu. Apoi am urmat secţia de română-engleză la Universitatea “Petru Maior” şi aşa am ajuns să predau.
Rep.: Ce implică predarea limbii române, spre deosebire de alte discipline?
C.T.: Pe lângă faptul că avem câte patru sau cinci ore pe săptămână petrecute alături de copii, se creează o legătură foarte specială între noi. De multe ori sunt mai apropiaţi mai mult decât ar fi dirigintele. Trebuie să îi cunoşti foarte bine, să devii prieten cu ei şi să îi câştigi de partea
