Pentru a atinge parametrii bugetari stabiliţi prin noul document european, România va trebui să aplice măsuri de austeritate şi corecţii fiscale dintre cele mai dure.
Integrarea României în grupul statelor europene care îşi asumă responsabilitatea salvării monedei unice euro presupune semnarea controversatului tratat de stabilitate fiscală prin care vom fi nevoiţi să adoptăm măsuri total incomode atât pentru populaţie, cât şi pentru mediul de afaceri.
Cel mai sensibil indicator pe care va trebui să-l corectăm în perioada imediat următoare este deficitul bugetar structural. Acesta va trebui să fie redus până la cote care presupun tăieri drastice de cheltuieli şi o forţare a creşterii veniturilor până aproape sau chiar dincolo de limitele suportabilităţii sociale.
Chiar Ministerul Finanţelor recunoaşte, într-un document explicativ remis la solicitarea redacţiei Adevărul, că „un deficit structural de 0,5% din PIB, conform datelor existente, presupune că deficitul bugetului general consolidat trebuie să fie apropiat de zero".
Ce este deficitul bugetar structural
Altfel spus, măsurile de reducere a deficitului bugetar trebuie să fie mult mai dure decât cele pe care le presupune scăderea până la nivelul prognozat de 1,9% din PIB, astfel încât să ajungem la nivelul zero.
Decalajul dintre cheltuieli (prea mari) şi venituri (prea mici) este deficitul bugetar consolidat, raportat de regulă la Produsul Intern Brut realizat. Deficitul structural este tot decalajul dintre cheltuieli şi venituri, dar acesta se raportează la creşterea potenţială a unei economii şi, foarte important, nu ţine cont de evoluţiile ciclice. De exemplu, veniturile din vânzări de active (privatizări) sau din creşteri temporare de taxe nu se iau în calcul la stabilirea deficitului structural. Cu alte cuvinte, acest indicator relativ nou nu poate fi „păcălit" cu artif
