In Romania ultimilor ani ne-am tot aruncat privirea catre alte zari. S-au facut poze, agendele au debordat de notite, specialistii au avansat cugetari. Pe o imaginara pelicula am vazut o intreaga parada de modele geoeconomice: suedez, american, polonez, nipon etc. Niciunul nu ni s-a lipit de soarta precum marca de scrisoare.
Romanul a admirat stralucirile altor stele, dupa care si-a tras cusma pe ochi, lasandu-se in seama unui pagubos alean. O recenta stire din Deutsche Welle a mai oferit ocazia unei contemplari indepartate si platonice. Cand aproape intreaga Europa sta ferecata in propriile spaime pricinuite de cainoasa criza, cand guverne la rand pleaca pe drumuri fara intoarcere, Germania uimeste inca o data.
De parca ar mai fi fost nevoie. Cetatenii acestei natiuni de poveste detin averi ce depasesc, pentru prima data, 10.000 de miliarde de euro. Spre a intelege, suma este echivalenta cu datoriile de stat ale tuturor celor 27 de tari membre UE. Comoara reprezinta posesia in bani si imobile a persoanelor particulare. Deci, fara a cuprinde avutiile in lucruri (automobile, mobilier, bijuterii, colectii de arta).
Si asta in conditiile pietrei de moara legate de glezna, numita RDG, tara vlaguita la maximum de binefacerile bolsevismului modificat genetic. Ii putem oare copia vreodata pe acesti nepoti ai lui Krupp si Goethe? Nicicand. Au vocatia innascuta a efortului altruist si a disciplinei muncii.
Structura latina a romanului solicita stimulente pentru a misca ceva. Aceasta era concluzia presedintelui Camerei de Comert Americane, Alexandra Gatej, intr-un interviu acordat publicatiei Wall-Street. Principala tema abordata era cea a investitorilor straini in relatia cu Romania. Taxele mari impuse descurajeaza, desi potential exista, slava Domnului.
Insa competenta decizionala este precara, iar infrastructura ne
