România a împiedicat ieri la Bruxelles obţinerea de către Serbia a statutului de ţară candidată de către Serbia. Nu avea motive, a inventat unul, dar a ţinut să facă o demonstraţie de forţă vizibilă sub nasul Olandei şi a celorlalţi, ca să-i convingă să nu se mai opună aderării noastre la Schengen.

Schema nu este nouă. A mai fost folosită şi de fostul ministru de externe, Teodor Baconschi la sfârşitul lui 2010, la îndemnul străveziu al preşedintelui Băsescu. Atunci, prin vocea lui Teodor Baconschi, România a ameninţat că se va opune aderării Croaţiei la Uniunea Europeană şi că va denunţa unilateral mecanismul de cooperare şi verificare, dacă statele membre nu vor permite intrarea României în spaţiul Schengen. Răceala cu care a fost primit mesajul în cancelariile occidentale l-a determinat pe Traian Băsescu să-şi amonesteze public ministrul de externe, revenind asupra anunţului războinic, cu singura urmare că Teodor Baconschi a fost acoperit de ridicol, iar România s-a făcut de râs. În plus, nu suntem în Schengen nici până în ziua de azi.

Obraz gros, Traian Băsescu & comp. nu au înţeles nimic din întâmplarea stânjenitoare din 2010 şi au repetat aplicaţia. Cu acelaşi rezultat. Şi Lituania şi Polonia au temeri cu privire la aderarea Serbiei, ele sunt legate de influenţa rusă la Belgrad, dar aceste temeri erau cunoscute, fuseseră exprimate pe linia politicii externe obişnuite a celor două state. Bucureştiul ridicând brusc şi …electoral, după cum spune Berlinul, problema respectării drepturilor aromânilor de pe Valea Timocului, a şocat pe toată lumea. Cristian Diaconescu a spus la Bucureşti că „partenerii noştrii” trebuie să se obişnuiască cu o Românie mai activă. Aşa o fi, dar deocamată nu prea ai cum să-ţi flexezi muşchii când eşti slab ca un ţâr.

„Ar fi fost corect şi adecvat să se ia astăzi (marţi n.r.) o decizie finală. S-a ajuns doar la o recoma