Incidentul care s-a petrecut zilele trecute într-o intersecţie din Craiova, când un angajat al Jandarmeriei a lovit o fată care cerşea - pentru că şi spălatul de parbrize, mai ales fără voia proprietarului autoturismului, nu este altceva decât o modalitate de a apela la mila celor din jur - ridică o întrebare: ce căuta minora la cerşit în mijlocul bulevardului?
Nu este intersecţie semaforizată pe marile bulevarde ale oraşului unde cetăţeanul de rând care aşteaptă la stop să nu se trezească în parbriz sau în geamul de la portieră cu câteva palme. Acestea au menirea să-ţi atragă atenţia, după care te trezeşti că un minor sau o femeie cu un copil în braţe cer insistent să laşi geamul. „Dă şi mie... dă şi mie un ban“, se lamentează cel care cerşeşte. Dacă îl bagi în seamă, prinde şi mai mult curaj, dacă nu, trece mai departe. Nu poate să piardă timp, el are „o normă“ de câştig pe zi. Nu mai spune nici măcar o poveste ca să te impresioneze, pe principiul „mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte mâncare“. Dacă îl iei peste picior, ripostează, scuipă pe parbriz, loveşte cu pumnul sau cu piciorul portiera sau janta. Dacă nu, pleacă mai departe, la următoarea maşină, şi aşa face ore în şir.
Copiii cu haine ponosite și cu feţele murdare sunt strategic amplasaţi în intersecţii. Niciodată nu sunt lăsaţi singuri. Ei sunt supravegheați de pe marginea străzii de o persoană matură, care ţine „casieria“. Minorii sunt impulsionaţi de pe margine, nu sunt lăsaţi să tragă chiulul. Tinerele poartă prunci în braţe pentru a impresiona, întrucât de cele mai multe ori nici nu sunt mamele acelor copii.
Spălatul de parbrize, cerşit sau câştig cinstit?
O metodă mascată de a cerşi, care a prins de câţiva ani încoace, este spălatul de parbrize. Stai la semafor şi te trezeşti cu parbrizul spoit cu apă în care este pus orice altceva în afară de detergen
