Prea des minoritarii români de peste granițe au fost victime ale discriminării și mult prea rar România a reușit să facă ceva pentru ei, fie că vorbim de minoritatea din Ucraina, din Serbia sau din Ungaria. Sunt drepturile minorităților o problemă internă a României, sau o problemă europeană? Până acum, și mai ales până la aderarea României la Uniunea Europeană, ni s-a spus că sunt o problemă europeană, iar România a mers mai departe decât orice alt stat din zonă pentru drepturile minorităților.

Felul în care pune problema preşedintele Consiliului Naţional al Vlahilor din Serbia, Radisa Dragojevic, “Nimeni nu are dreptul să le ceară vlahilor să se declare români” – nu are alt scop decât acela de a manipula. Protocolul bilateral cu Serbia nu prevede o asemnea enormitate, ci vorbește de „neamestecul statului în dreptul românilor de a-şi defini propria identitate”. Așa cum nimeni nu i-a împiedicat pe moldovenii din Moldova să se declare moldoveni, dacă asta se cred și nu români, nimeni nu îi va putea obliga pe vlahi să se creadă români.

Alte prevederi sunt legate de „elementele standard” legate de drepturile minorităţilor: libertate etnică, religioasă, dreptul de a-şi folosi grafia latină, sprijin din partea statului pe chestiuni instituţionale, precum şcoli şi biserici. Elemente standard, dar nu atât de sigure în țara vecină, dacă e să ne uităm numai la inițiative precum crearea alfabetului pentru limba vlahă.

A scos România pe tapet în ultimul moment acest probleme în privința Serbiei? Nu chiar. Pe 14 decembrie 2011, Comisia pentru românii de pretutindeni din Senatul României a dat aviz negativ Acordului de asociere şi stabilizare a Serbiei la Uniunea Europeană.

Motivul invocat de Comisie a fost acela că autorităţile din Serbia continuă să încalce drepturile românilor timoceni. “Susţinerea Serbiei de către România în demersul său european est