"Pentru ce se foloseşte M?" "Acest medicament conţine substanţa f!" "Haideţi să vedem la ce se foloseşte." "Tratarea crizelor de astm." "Buun... Ce simptome puteţi avea dacă luaţi mai mult decât trebuie?" "Deci, dacă aţi sesizat reacţii adverse, trebuie să vă adresaţi medicului." "Dar ce simptome?" "Deci, bătăi de inimi. De ini­mă." "Bătăi de inimă aveţi oricum. Cum procedaţi dacă suferiţi reacţii ad­verse care se agravează?" "Ca toate me­dicamentele, M poate provoca re­ac­ţii adverse." "Ne interesează ce fa­ceţi dacă se agravează." "Ce părere aveţi despre mărimea literei?" "E norma­lă." "Ce părere aveţi despre aspect?" "As­pectul e important că ne în­deam­nă cum să folosim acest medicament."

Dialogul acesta, ce pare extras dintr-o piesă de teatru absurd, are loc într-o sală unde se face testarea unui prospect de medicament. Ope­ra­­toarea, căreia azi îi răspunde la în­tre­bări o doamnă în vârstă de 57 de ani, pensionară, absolventă a 10 cla­se, a văzut tot felul de oameni de când testările de prospecte au devenit obli­ga­torii, iar firma unde lucrează a în­ce­put să se ocupe de aceste testări: "La un mo­ment dat, a apărut o doamnă cu haine cu sclipiciuri, care se uita mai mult în camera de luat vederi decât la mine. Se aş­tep­ta să i se dea 500 de euro pentru interviu. A refuzat să ne spună ce vârstă are, a precizat doar «în jur de 40 de ani» şi că a lucrat în televizi­une. O fe­meie ne-a mărturisit: «Mi-ar fi plă­cut foarte mult ca prospectul să fie scris cu roşu în loc de negru». Când i s-a cerut să spună două reacţii ad­ver­se, o doamnă a răspuns «sarcina şi alăp­ta­rea», iar un domn a încurcat «pre­zer­­vativul» cu «pre­mer­gă­to­rul»."

Pentru testarea unui prospect, e nevoie de un eşantion de 25 de persoane. Se face întâi o pretestare a ches­tionarului, apoi testarea prospectului şi o validare. Dacă scorurile sunt sub limită, se identifică