Clasa politică – aflată la conducere după 1989 – a condus poporul român spre sărăcie, spoliere economică şi dependenţă ruşinoasă faţă de capitalul străin. În fond, ţara a fost coborâtă la rangul de colonie!
Deşi comuniştii au reuşit să bareze tendinţa capitalului mondial ocult de a încăleca economic România, înţelegând că datoria faţă de ţară şi popor este mai presus de interesul personal sau cel de gaşcă, oficialii tuturor guvernărilor după 1989 au dovedit o iresponsabilitate crasă şi ne-au îndatorat pentru următorii 50 ani fără să constatăm realizări concrete în urma cheltuirii atâtor sume uriaşe de bani. După ei… potopul!
În primii 10 ani de la aderarea ţării noastre la F.M.I. (1972), România a încheiat 33 de acorduri de împrumut pentru proiecte din industrie, agricultură, transporturi şi altele. Au fost înfiinţate şi reorganizate peste 100 de unităţi economice, care au creat zeci de mii de locuri de muncă şi au mărit avuţia naţională a ţării. Majoritatea acestora, după 1989, au fost scoase din circuitul economic, închise, date la fier vechi, vândute pe nimic sau pentru terenurile aferente, etc.
Motto: Un înţelept a fost rugat să explice care este diferenţa dintre un om cinstit şi unul ticălos. Înţeleptul a răspuns: “Adevărul este că atât omul cinstit, cât şi cel ticălos săvârşesc tot timpul păcate, însă cu o deosebire: omul cinstit ştie că păcătuieşte cât trăieşte, iar ticălosul ştie că trăieşte cât timp păcătuieşte”.
Acordurile încheiate cu F.M.I. de către puterile post-decembriste (PSD, PD, PNL, aliate perpetuu cu UDMR) au fost anti-economice, anti-naţionale şi anti-constituţionale. Asemenea acorduri au dus la dezindustrializarea României, la jefuirea avuţiei naţionale şi la îndatorarea gravă a ţării.
Românii şi România au făcut eforturi supraomeneşti pentru industrializarea ţării si asigurarea unui nivel de trai decent al po
