Autor de opere bufe, Gioachino Rossini avea, pe langa geniu si putere creatoare, un har melodic de invidiat. A fost unul dintre cei mai vestiti gurmanzi ai Europei, turnedoul Rossini fiind unul dintre delicatesele cele mai apreciate.
Intr-o epistola trimisa catre iubita sa, o frumoasa curtezana pariziana, Gioachino Rossini scria: “Mai important decat muzica pentru mine, draga mea Angelica, este inventia mea culinara: o salata nemaipomenita. Reteta este urmatoarea: se ia putin ulei de Provence, mustar englezesc, cateva picaturi de otet frantuzesc, piper, sare, salata verde si suc de lamaie. Se mai adauga trufe de cea mai buna calitate si totul se amesteca bine“.
Inca din copilarie Gioachino Rossini a manifestat o inclinatie deosebita pentru studiul muzicii, interpretand cu mare usurinta la pian, vioara si viola. Incepe sa-si manifeste talentul compozitional odata cu primele studii pe care le face la Conservatorul din Bologna (din 1807). Prin echilibrul dramaturgiei, simplitatea subiectelor, purificarea stilului de interpretare vocala si accentuarea ponderii orchestrei Rossini aduce, in muzica, o adevarata revitalizare a spiritului teatral. Dupa debutul cu “Polita de casatorie” (1810), in cei sase ani care preced nemuritorul “Barbier din Sevilla” (1816), Gioachino Rossini compune cu o usurinta uimitoare un mare numar de opere-seria si buffe: “Extravagantul echivoc”, “Demetrio si Polibio”, “Pacalitul fericit”, “Ciro in Babilonia”, “Scara de matase”, s.a. Lui Gioachino Rossini i se datoreaza aparitia acelei verve, specific italiana, vestitul crescendo care anima ansamblurile. O dovada in acest sens este festivalul desfasurat la Kärntnertor Theater din Viena (in anul 1822), in urma caruia orasul a fost cuprins de “delir Rossini“. Insusi Beethoven l-a indemnat sa mai dea omenirii opere de calibrul “Barbierului”.
Isi contiuna drumul prin lume, de data as
