Forma si mai ales momentul in care aceasta lege vede si vrea sa faca lumina in bezna morala a societatii noastre, daca va trece de CCR, este exemplul cel mai bun pentru a demonta o vorba proasta din popor. Nu, mai bine niciodata decat asa si abia acum. Da, as prefera ca peste 50 de ani sa pot spune – Romania a fost printre putinele tari unde, dupa caderea comunismului, nu s-a lustrat nimeni. Decat inca o porcarie din partea lor, prefer ca viata sa se regleze de la sine si sa isi faca dreptate cum stie ea.
As fi preferat varianta asta, pana la urma mai onesta, decat alternativa – ei bine Romania a fost tara unde fostii comunisti si securisti au preluat imediat puterea, au ras tot si, cand au ajuns la fundul sacului, au inceput sa isi bata joc pe fata de cei de pe urma naivi intratabili, scuipandu-le o ultima batjocora – o lege conceputa special pentru ultimii anticomunisti, mai ales pentru cei care au devenit astfel odata cu trecerea timpului, cand pana si cei mai fanatici dusmani ai comunismului au disparut.
Dupa 22 de ani… Ei bine, dupa atata timp, o astfel de lege aproape ca ar putea sa aiba un efect contrar celui pe care ar fi trebuit sa il aiba la vremea ei. In loc sa repare, strica. In loc sa insanatoseasca, mai rau imbolnaveste. Pana si geneza legii lustratiei exprima perfect mesajul pe care il are inmagazinat in ea. Nu a venit la inceputul anilor ‘90, cand era cel mai necesar lucru. Nu a venit nici la sfarsitul mileniului trecut, cand iarasi ar fi prins bine. Nici macar la inceputul anilor 2000, cand ar fi fost macar un gest simbolic. A zacut apoi, din 2006 pana mai ieri, prin sertarele Parlamentului, scoasa din cand in cand pentru a se face ping-pong cu ea pana la CCR si inapoi.
Pentru ca intr-o zi, toate constiintele pure ale anticomunistilor parveniti sa se activeze si sa tranteasca unui popor nostalgic dupa Ceausescu o lege de care nu m
