- argument -

Nu îmi pot închipui la ce se aşteptau cei care au negociat şi semnat ACTA. Nimeni nu şi-a pus problema că, dat fiind că Internetul este o prezenţă şi o necesitate cotidiană pentru milioane şi milioane de oameni, vor exista reacţii? Desigur, ACTA nu se referă doar la Internet (sau nu în primul rînd). Este, în principiu, un acord care propune o cooperare internaţională pentru combaterea contrafacerilor de tot felul. Dar afectează şi Internetul. Aşa încît, după o negociere „discretă“ timp de cîţiva ani şi o semnare abia semnalată printr-un comunicat, documentul a devenit public şi oamenii au protestat: felul în care e redactat poate da naştere unor abuzuri în aplicarea lui. În plus, pentru un asemenea document, lipsa de transparenţă nu e o cale potrivită de negociere. Nu în ultimul rînd, faptul că nu a fost semnat tocmai de ţările în care contrafacerea e o mare problemă (precum China, Rusia, India şi altele) ridică semne de întrebare cu privire la utilitatea lui: în UE, SUA şi alte ţări semnatare există deja o legislaţie suficient de clară cu privire la combaterea contrafacerilor, a falsurilor, a „pirateriei“ pe Internet.

DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe anŞi totuşi... În materie de Internet, ACTA pare să complice lucrurile şi să lase nerezolvate problemele vechi. E adevărat că tehnologia permite distribuirea/copierea ilegală a unor opere (muzică, filme, literatură etc.), iar veniturile artiştilor au de suferit. Dar problema nu se rezolvă prin ACTA: e mai complicată, nu ţine doar de prinderea şi pedepsirea celor care încalcă regulile copyright-ului. E adevărat că libertatea Internetului şi posibilitatea de file sharing conduc la o răspîndire fără precedent a informaţiei şi culturii şi la îmbogăţirea culturală a unor indivizi care altminteri n-ar avea acces la cu