Prea deseori e vorba aici de demolări săvîrşite, în curs sau iminente, cînd ar trebui, măcar din cînd în cînd, să fie semnalate aici cazuri în care tradiţia de familie a păstrat locuinţa părinţilor, a bunicilor, mergînd cîteodată şi mai departe în trecut. Am găsit odată un asemenea caz, casa Ştefănescu-Priboi de pe strada Căderea Bastiliei. Alt exemplu este pe strada Frumoasă, la nr. 48, de unde mă întorc acum.
Clădirea de la stradă şi cea imediat următoare sînt mai noi şi au rezultat din moşteniri sau vînzări: deci, n-au nici un interes. La cîţiva paşi mai departe, casa adevărată, cea veche (din 1894), ridică peste demisol un parter înalt şi, în partea din fund, etajul. Atrag atenţia, în vîrful scării, marchiza şi vestibulul, tot din geamuri şi feronerie, iar de-a lungul zidurilor, sub streaşină, o friză, încă intactă, deşi culorile ornamentului floral au pălit. Cealaltă faţadă se îndreaptă spre grădina din spate, cu o terasă şi scara care coboară de acolo. Grădina era azi acoperită de nămeţi, dar ţin minte că primăvara, pentru droaia de copii care se adunau la joacă acum 50 de ani, era o bogăţie de flori. Minunea este că a rămas această mare grădină de aproape 1000 de mp. În timpul războiului fusese săpat acolo un adăpost unde a fost pe urmă un loc de joacă al copiilor. Prin grilajul care desparte grădina de curtea din faţă l-am văzut atunci, o singură dată, pe „moşu’ Ştefi“, înalt şi drept, cu barba ca zăpada, sprijinit de speteaza unei bănci.
DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinulA lui a fost casa. Dr. Ştefan Bogdan (1875-1954) fusese profesor universitar de chimie, la Politehnică, şi de farmacologie, la Facultatea de Medicină din Bucureşti, autor a 25 de studii ştiinţifice. De mai multe ori senator şi deputat, întîi în partidul naţionalist-democrat, condus de cumnatul său N. Iorga, a trecut apoi la parti
