Cât s-a mai zbătut Primăria să pună mâna pe fostele unităţi militare, cât s-a mai agitat să preia terenurile de la Armată! Câte planuri măreţe aveau autorităţile locale odată ce ar fi primit bunurile în cauză! Ce de ansambluri rezidenţiale urma să construiască în zonă, ce de cartiere cu locuinţe ANL, ce de facilităţi...

Şi totuşi, după ce au primit fostele unităţi militare în administrare, n-au mai făcut nimic cu ele. Nici măcar nu le-au mai păzit cum trebuie, pentru a nu fi devastate. De parcă nu ar fi ştiut că orice imobil aparent fără stăpân este asediat în timp de hoţii de fier vechi şi nu numai şi că, într-o perioadă extrem de scurtă, vor fi demolate, cărămidă cu cărămidă, până se va alege praful de ele. Aşa s-a întâmplat şi cu imobile vechi, cu valoare arhitecturală şi istorică, abandonate de stat şi devastate de asistaţii social ai oraşului.

E de înţeles că este criză, că avântul imobiliar şi investiţional al Primăriei a scăzut, dar asta nu este o scuză pentru ca două foste unităţi militare să fie lăsate de izbelişte. Ori le bagi în conservare, cu paza aferentă, ori foloseşti totuşi clădirile de acolo, chiar şi într-un scop provizoriu, după o minimă reabilitare. Ori, dacă într-adevăr nu ai nevoie de ele - deşi nu cred că la Brăila s-a rezolvat dintr-odată problema asigurării locuinţelor pentru cei cu venituri mici (nu asistaţi social, ci salariaţi), sau că toate instituţiile de stat au în prezent sedii adecvate - demolezi pur şi simplu clădirile, valorifici ceea ce se poate recupera de acolo, iar cu banii obţinuţi nivelezi terenul, plantezi gazon şi câţiva copaci şi amenajezi un mare şi frumos loc de ieşit la iarbă verde (nu de ieşit la grătar). Mai amenajezi şi câteva terenuri de sport - spaţiul fiind arhi-suficient - şi ai mai rezolvat o problemă. Cel puţin pentru o perioadă limitată de timp, până îţi pui în practică planurile măreţe pe