De acum, din februarie 2012, o nouă sintagmă – tabloul de bord – va da bătăi de cap celor 27 de ţări din Uniunea Europeană. Şi României, deci. Eurostat (biroul de statistică al Uniunii Europene) a publicat zilele trecute, în premieră absolută, o listă cu zece indicatori. Toţi zece, laolaltă, constituind un mecanism de alertă. Iată-i: soldul contului curent; poziţia investiţională internaţională netă; cursul de schimb real efectiv; ponderea în exporturile mondiale; costul unitar al forţei de muncă; evoluţia preţurilor caselor; creditul sectorului privat; datoria sectorului privat; datoria publică şi rata şomajului. Analiza tabloului de bord va asigura an de an în fiecare ţară şi la nivelul Uniunii Europene detectarea dezechilibrelor macroeconomice. Iar ori de câte ori va suna alarma “va însemna că se impun analize mai aprofundate”. Şi, poate, sancţiuni.

Preferabilă e cavaleria grea: investiţiile străine directe sau investiţiile legate de investiţiile directe. La Craiova, bunăoară, a fost o conjunctură favorabilă: a venit cavaleria grea. Ford a investit acolo. Spre deosebire de “Tractorul” Braşov, unde cavaleria grea n-a putut fi atrasă. Acolo a venit “Moş Costache”. A descins din paginile cărţii lui George Călinescu (“Enigma Otiliei”) aşa cum îl cunoaştem, tipul clasic al burghezului român din preajma Primului Război Mondial: om de treabă, dar strâns la pungă (în sensul că nu se “aventura” să facă investiţii mari), preocupat îndeosebi de afaceri imobiliare. Afaceri în care se vânturau mulţi bani fără ca oferta de mărfuri de pe piaţă să sufere vreo schimbare. După decembrie ’89, “Moş Costache” a revenit. Între capitaliştii noştri, puţini sunt cei ce “s-au înhămat” să facă bani din procese de fabricaţie. În timp ce fabricile statului, destul de multe, au risipit şi mai risipesc bani. Numai că fără fabrici care să producă, nici în buzunarele noastre nu intră ma