JAFUL DIN SISTEMELE DE IRIGAŢII In anul 1989, agricultura românească se mândrea cu reţeaua de irigaţii care acoperea peste 3 milioane de hectare. A venit însă Revoluţia roşie din decembrie 1989 şi anii tulburi de după, când toată lumea a furat cât a putut. Şi acum îmi sunt proaspete îndemnurile unui emanat al acestei “revoluţiei”,Petre Roman , rostite de la balconul fostului Comitet Central protejat, ocolit de gloanţele ce făceau victime jos pe macadamul străzilor;”Să fie demolate C.A.P-urile” şi imediat s-a trecut la jaful naţional din irigaţii şi aşa s-a ajuns ca în 2000 în România să se mai poată iriga doar vreo 200.000 de hectare, în condiţiile în care, potrivit planurilor comuniştilor, în respectivul an ar fi trebuit să avem o reţea de irigaţii de 6 milioane de hectare. În 2007 ne "mâdream" că putem iriga vreo 700.000 hectare, însă prin iunie, în plină secetă, nu fusese contractată de către utilizatori decăt o suprafaţă de 357.000 hectare, din care doar vreo 35.000 erau şi udate, potrivit lui Decebal Traian Remeş, ministrul Agriculturii. Şi asta în condiţiile în care Romănia are peste 14 milioane hectare de teren agricol, din care teren arabil 9,3 milioane. Demn de povestea barcagiului care-şi scuipă în palme în mijlocul bălţii Foto 1.Inainte de 1989 Foto2. Imediat după 1989 Canalele principale de aducţiune a apei, construite cu mari cheltuieli şi sacrificii ar fi fost în orice moment o şansă mai mare pentru salvarea culturilor în cazul când Dumnezeu ne-ar mai fi dat o palmă pentru nerânduielile noastre pământene. Apele Ialomiţei, Mostiţei şi ale Dunării brăzdau prin aceste magistrale Bărăganul, împinse de uriaşe pompe instalate într-o salbă de staţii de pompare-repompare de care s-a ales praful şi pulberea iar de pe aceste C.A-uri au dispărut şi urmă de dale. De asemenea la un inventar scris cu fierul înroşit, pe pielea celor care le-au furat vor ieşi miile de