Teribila teamă ascunsă în sufletul preşedintelui este legată de posibila suspendare, promisă de liderii USL, chiar a doua zi după câştigarea alegerilor. Pentru a evita sau chiar prelungi acest moment, Preşedintele încearcă diverse manevre politice care nu sunt destinate a revigora societatea românească sau falimentarul partid de guvernământ.

Toată energia pe care o depune este destinată exclusiv necesităţii de a-şi salva pielea. Actualul Preşedinte ştie bine ce are în background şi este conştient că atunci când va pierde puterea va fi probabil judecat şi pedepsit. Bazându-se pe infantilismul Opoziţiei, Preşedintele încearcă să le întindă acestora o ambuscadă, în spatele căreia se ascunde o mare doză de şiretenie. Precum o plantă carnivoră, a scos pe tarabă „minunăţiile” colorate ale unei eventuale demisii din funcţia prezidenţială, în schimbul unei bagatele, care n-ar părea a fi de neacceptat pentru opoziţie: revizuirea Constituţiei. Ceea ce nu spune Traian Băsescu este când se va derula procedura de modificare a Constituţiei: după ce îşi va prezenta demisia sau înainte de a-şi prezenta demisia?

În mod sigur va fi aleasă cea de-a doua variantă, care va ascunde în desfăşurarea ei aparent legală, un posibil şiretlic neprincipial. Propunând acest „troc”, Preşedintele se foloseşte de prezumţia de „ne-uşurătate” în comportament, pe care o proclamă ca pe o însuşire sigură a caracterului său. Dar cine îl mai crede astăzi pe cuvânt, pe Traian Băsescu în România?

Disperarea în care se află îl face să creadă că ar putea să înşele vigilenţa Opoziţiei printr-o propunere şireată. Probabil că dacă aceasta ar fi de acord cu trocul propus, în textul noii Constituţii va fi trecut un articol ambiguu, care va lăsa loc de interpretare şi care îi va permite să mai candideze încă o dată la funcţia de Preşedinte. Pentru a înlătura această temere, Traian Băsescu se sc