Noile dispozitii regasite in art. 252 – 257 din Noul Cod civil au rolul de a asigura un echilibru intre doua drepturi in egala masura garantate prin Constitutie cat si prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respetiv: dreptul la libera exprimare si dreptul la respectarea vietii private.
Plecand de la principiile constitutionale care privesc garantarea drepturilor si libertatile fundamentale ale persoanelor (astfel cum sunt enumerate in mod exemplicativ de art. 252 NCC – dreptul la viata, sanatate, integritate fizica si psihica, deminitate, intimitatea vietii private etc) si ajungand la libertatea de exprimare, legiuitorul a considerat oportun sa gaseasca un mijloc de control al modului de exercitare al acestor drepturi care desi par nu sunt in opozitie unul fata de altul.
Necesitatea unei astfel de reglementari este data in primul rand de dezincriminarea faptelor de insulta si calomnie prin largirea dreptului la libera exprimare dar si de conceptia la nivel european in sensul ca dreptul la viata pivata este un drept absolut si intangibil.
Pentru ca insa acest control nu putea fi delimitat in termeni foarte concreti, legiuitorul a lasat gestionarea acestei probleme in sarcina organelor judiciare care fiind sesizate de catre personale care se considera ca dreptul la viata pivata a fost atins, sa poata sa dispuna intr-o procedura de urgenta limitarea actiunilor respective.
Astfel, orice persoana care se considera vatamata in dreptul sau la demnitate sau viata privata va putea solicita instantei de judecata luarea unor masuri provizorii (art. 255 noul cod civil) sub aspectul interzicerea incalcarii / incetarea provizorie sau luarea masurilor necesare pentru a se asigura conservarea probelor. Luarea insa a acestor masuri cu caracter provizoriu pot fi dispuse de catre instanta de judecata doar daca se face dovada ca atingerile aduse drepturilo
