În micul oraş de pe malul Dunării, aproape fiecare familie se ocupă cu cultivarea lubeniţelor. Oamenii s-au perfecţionat în ceea ce fac, astfel încât un bostan înfiinţat în Dăbuleniul de azi respectă tehnologia înaltă a culturilor din Vest, dar afacerea nu mai aduce profiturile de altădată, din cauză că vânzarea produselor se face tot neorganizat. GdS vă prezintă drumul pepenilor de la solar şi până pe mesele dumneavoastră.

În Dăbuleni trăiesc peste 12.000 de suflete. Din 3.600 de gospodării, circa 2.500 cultivă lubeniţe. Tradiţia se transmite din tată în fiu din anii ‘70 încoace, adică de la înfiinţarea sistemului de irigaţii. Nu e om care să nu fi pus bostan măcar o dată în viaţa lui, iar cei mai săraci muncesc cu ziua la ceilalţi, tot la cultivarea lubeniţelor sau a altor plante. Nea Marcel Bulintiş are 61 de ani şi se ocupă de grădinărit de aproape 30 de ani. Când se luminează de ziuă, el se apucă de muncă, fie în solarul din curte, fie la bostan, fie prin gospodărie. L-am găsit pregătind patul germinativ (un amestec de pământ special pentru grădinărit şi îngrăşământ natural) pentru răsaduri în solar. „Munca în solar la noi începe din decembrie. De exemplu, roşiile se seamănă la începutul lui ianuarie. Cam pe 10 februarie începe repicatul, iar plantarea se face după 15 martie - 1 aprilie. Pe 15 martie începem să semănăm lubeniţele în «ghivece» în solar, iar după 15 aprilie mergem şi le plantăm în câmp. Aici, fiecare om cultivă, în medie, un hectar de lubeniţe pe an. Muncim zi lumină. Vara ne trezim şi de la ora cinci dimineaţa“, a povestit Marcel Bulintiş. Se întristează puţin când îl întreb despre câştigul său după atâta muncă: „Efortul este foarte mare, costurile sunt mari: seminţele sunt scumpe, folia e scumpă... Trebuie să facem solarii-tunel. Unii aduc răsad de lubeniţe altoite din Turcia, din Ungaria şi alea sunt şi mai scumpe şi, după ce recolte