Lumea românească a anului 2012 are răspunderea istorică de a adapta pragmatismul şi interesul lumii euro-atlantice (NATO şi UE) la specificul nostru ca naţiune, ca istorie, ca geografie, ca tradiţie şi ca aspiraţie. Sub semnul loialităţii. România este a şaptea ţară din Uniunea Europeană, judecând după suprafaţă şi populaţie. Pentru a deveni o putere economică pe măsură şi pentru a îmbina prosperitatea cu statornicia, ţara noastră are nevoie de oameni influenţi loiali şi generoşi.

Fenomenele globalizării se accentuează în Europa întreagă, nu numai în partea numită Uniunea Europeană. Iar noi avem capacitatea de a ne adapta momentului, integrându-ne inteligent şi suplu, chiar şi în condiţii de criză economică. De asemenea, putem găsi feluri convenabile de a armoniza caracteristicile naţionale cu strategiile continentale de securitate şi apărare, de politică externă şi cele economice, etc. Pentru aceasta este nevoie însă, în spectrul puterii, de valori precum competenţa, etica, loialitatea şi generozitatea.

În societatea românească există instituţii tradiţionale precum Casa Regală, Academia Română sau Biserica, pe care nu vrem şi nu ştim să le cultivăm în interesul viitorului şi al stabilităţii, nici în interesul libertăţilor şi democraţiei. Dintre instituţiile Statului, Armata şi Diplomaţia sunt două domenii care se bazează în principal pe profesionalism, continuitate, autoritatea valorii, memorie instituţională, simţ al datoriei şi iubire de ţară. Casa Regală are o legătură naturală cu diplomaţia şi cu instituţia Apărării, precum şi cu societatea civilă. Legătura aceasta nu ar trebui alterată niciodată de calea politică.

Casa Regală nu a fost fondată ca să ţină timpul pe loc ci, dimpotrivă, pentru a duce ţara mai departe. Ea se bazează pe tradiţie, continuitate, memorie şi păstrare a ceea ce s-a dovedit bun în ultimele sute de ani. Ea este, prin st