Pe 28 februarie, indicele industrial Dow Jones a avut o valoare de închidere peste 13.000 de puncte, pentru prima oară din decembrie 2007. Luând în considerare uriașa emoție legată de criză, nu ar fi normal să ne întrebăm cum a fost posibil? Citiţi în continuare o analiză a lui Steen Jakobsen, Chief Economist, Saxo Bank.

Sunt trei motive principale și două secundare care explică această performanță.

1. Primul ar fi dorința, disperarea oamenilor cheie de a crea, în mod artificial, monedă ieftină pentru todeauna.

2. Al doilea, o nouă emisiune monetară. Anunțul din 2009 privind o nouă emisiune monetară a dus indicele Dow de la 9.500 la 12.800 până în primăvara trecută. O mare parte din evoluție s-a datorat, așadar, politicii de emisiuni monetare și convingerii factorilor de decizie că, prin “cumpărarea” de timp și dobânzi coborâte, economia se va vindeca de la sine.

3. Al treilea motiv important a fost abilitatea companiilor de a-și adapta pozitiv operațiunile și afacerile la ciclurile de dezvoltare globală. Multe companii au făcut o treabă excelentă, ceea ce a adus ca rezultat marje și câștiguri mai mari.

Apoi, cele două motive secundare:

1. În primul rând, Dow Jones nu cântărește financiar atât de mult ca S&P-500.

2. În al doilea rând, vorbind despre acțiuni individuale, sunt numai 30 de acțiuni în Dow, iar performanța indicelui este de obicei condusă de IBM, Intel și Microsoft, plus McDonalds’ și Wall-Mart. Sunt toate companii conservatoare și extrem de bine administrate, defensive prin natura lor, astfel încât amestecul general de acțiuni IT plus cele defensive pot explica în mod ciclic performanța crescută a indicelui Dow față de alți indici, mult mai cuprinzători.

Ideea de bază: cât de bună este teoria unor dobânzi mici care creează un proces de autovindecare a econo