Următoarea criză financiară importantă se va declanşa în China. Acesta nu este un lucru sigur, dar puţine ţări au evitat crizele după ce au realizat ceea ce încearcă acum China, liberalizarea financiară şi integrarea globală, iar ca exemple pot fi date SUA în anii 1930, Japonia şi Suedia la începutul anilor 1990, Mexic şi Coreea de Sud la sfârşitul anilor 1990, dar şi SUA, Marea Britanie şi cele mai multe dintre ţările din zona euro în prezent, scrie editorialistul Financial Times Martin Wolf.
Crizele financiare afectează toate tipurile de ţări, continuă acesta. Aşa cum au remarcat şi Carmen Reinhart de la Institutul internaţional de economie Peterson şi Kenneth Rogoff de la Harvard, crizele sunt "un cumul de oportunităţi şi de pericole". Situaţia Chinei va fi diferită doar dacă factorii de decizie politică vor fi prudenţi.
Prudenţa a caracterizat raportul de săptămâna trecută în care banca centrală a Chinei a recomandat accelerarea liberalizării sistemului financiar, dar este esenţial să se ţină cont de toate implicaţiile deciziei având în vedere miza pe care o reprezintă aceasta atât pentru China, cât şi pentru întreaga lume. Planul prezintă cele trei stadii în care ar trebui să se realizeze reforma. Primul, care se va derula în următorii trei ani, va pregăti totul pentru realizarea mai multor investiţii chineze în străinătate, în condiţiile în care problemele băncilor occidentale şi ale companiilor favorizează investiţiile chineze, ceea ce reprezintă o oportunitate strategică.
În a doua etapă, peste trei până la cinci ani, se va accelera creditarea străină în moneda naţională chineză, yuanul. Pe termen lung, peste cinci până la zece ani, companiile străine vor investi în acţiunile, obligaţiunile şi proprietăţile chineze.
Convertibilitatea liberă a yuanului va fi ultimul pas, care se va realiza la momentul potrivit - planul nu precizează
