E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă: „Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca; prima Tosca din istorie... E însă un moment complicat: presupusa plasare a unei bombe în incinta teatrului amânase spectacolul cu o zi. Iar dirijorul Leopoldo Mugnone – care supravieţuise exploziei unei bombe într-o sală de spectacol din Barcelona – e instruit ca, în caz de urgenţă şi în chip de avertisement, să întrerupă „Tosca” şi să atace primele acorduri ale Marşului regal (imnul Regatului Italiei în perioadă). Premiera operei lui Puccini nu putea fi decât la Roma, dată fiind plasarea poveştii în trei puncte cheie ale oraşului: biserica „Sant’Andrea della Valle”, Palatul Farnese şi Castelul Sant’Angelo. Dar până acolo, realizarea operei „Tosca” a fost o „operă” în sine, în mai multe acte şi cu desfăşurare dramatică: numeroase discuţii în contradictoriu între compozitorul Puccini şi libretiştii Luigi Illica şi Giuseppe Giacosa, între Puccini şi editorul operelor sale, Giulio Ricordi, ameninţări de-o parte şi de alta cu renunţarea... Şi chiar neîncrederea dramaturgului francez Victorien Sardou în capacităţile lui Puccini de a alcătui o operă închegată, convingătoare, din piesa sa, „La Tosca”. Căci „Tosca” a fost la începuturile sale o piesă de teatru scrisă de Sardou pentru actriţa Sarah Bernhardt, în mare vogă la sfârşitul secolului al XIX-lea. Prezentată pentru prima dată la Paris, în 24 noiembrie 1887, drama Floriei Tosca, tânăra cântăreaţă îndrăgostită care se sinucide la finalul poveştii, s-a bucurat de un succes incredibil, fiind prezentată apoi în numeroase capitale europene. Cândva pe parcursul anului 1889 se produce declicul: Puccini vede piesa la Milano şi la Torino şi