Nadia Comăneci a primit, în 1976, la Montréal, nota maximă de 7 ori. S-a crezut că e prima din istoria olimpică * În realitate, la ediţia din 1924, de la Paris, francezul Albert Séguin a încheiat finala de sărituri la cal aşezat pe lăţime cu calificativul 10.00 * Aceasta era limita de sus a probei respective, care a fost prezentă doar o dată în programul olimpic.

Nota 10.00 a fost multă vreme expresia rotundă a perfecţiunii în gimnastică. Din 1949, de cînd s-a introdus primul cod de punctaj unitar şi pînă în 2006, cînd s-a trecut la o schimbare drastică, 10-le a fost, ca la şcoală, calificativul maxim. Şi, de cele mai multe ori, aproape imposibil de atins. Nadia Comăneci, la vremea respectivă o fetiţă energică şi talentată în vîrstă de 14 ani, a şters primele două litere prin execuţiile ei fără reproş.

Perfecţiunea a devenit posibilă şi reţinută ca atare de istoria olimpică: în 1976, la Montréal, ea era apreciată de arbitri de 7 ori cu nota maximă. Notă pe care o mai primise şi ea, dar şi alte sportive în competiţii anterioare. Pentru Olimpiade, era însă o premieră. Sau, cel puţin, aşa s-a crezut şi poate încă se crede.

Răspunsul din carte

În 2010, britanicii John Lloyd şi John Mitchison, pornind de la fazele finale ale emisiunii de cultură generală QI, au scris şi publicat "The Second Book of General Ignorance". Un volum ce conţine întrebări, majoritatea adresate în respectivul concurs televizat şi la care exista tendinţa masivă de a se da un răspuns greşit. Autorii tocmai asta au căutat să lămurească, de ce se întîmplă aşa ceva, şi, în acelaşi timp, să ofere soluţia corectă. Criticul Marius Chivu a semnalat cartea într-un număr din Dilema veche, cu referire strictă la notele de 10 ale Nadiei. "Adevărul este că primul 10 olimpic îi aparţine, de fapt, gimnastului francez Albert Séguin, care, la Jocurile Olimpice de la Paris, din 1924, a obţi