Nu doar Margaret Thatcher a fost supranumită aşa. Înaintea ei au fost şi Indira Gandhi sau Golda Meir. Pentru noi însă, cei din Estul Europei, mandatul ei a contat ceva mai mult, dat fiind că prin felul principial şi intransigent de a vedea lucrurile, a fost o „doamnă de fier“ care a pus umărul şi la căderea Cortinei de Fier, alături de Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea şi evident, Mihail Gorbaciov. Margaret Thatcher a fost pînă astăzi singura femeie numită în fruntea guvernului britanic şi, în acelaşi timp, cel mai longeviv şef de guvern din istoria ţării (mai mult de 11 ani neîntrerupţi).

Recentul film (The Iron Lady) care-i rezumă viaţa excepţională o are în centru pe la fel de excepţionala Meryl Streep. O ştiam ce poate, dar parcă aici se întrece pe sine şi a primit pentru acest rol, printre altele, un premiu Bafta, un Glob de Aur şi Premiul Oscar. Cu un scenariu destul de schematic, ca de documentar – doamna Thatcher cea de azi, în vîrstă de 86 de ani, cu mişcări încete şi probleme de memorie, revăzîndu-şi scene din tinereţe şi din perioada în care era în putere şi la putere –, filmul are cîteva secvenţe memorabile: mersul înghesuit, văzut de sus, al noilor aleşi în parlament către sala de şedinţe sau momentul în care şefa guvernului britanic îl tratează cu refuz şi cu ceai pe Alexander Haig, ministrul de Externe al Americii, venit s-o convingă să nu pornească război împotriva Argentinei. Las însă evaluările critice propriu-zise ale filmului (care după părerea mea putea fi mult mai bun) pe seama celor care se pricep.

DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilorInteresant e felul cum sînt văzute cariera şi viaţa unui personaj politic care, la două decenii după retragere, are încă destui admiratori nu doar în Marea Britanie, ci şi în România.

Cu puţine detalii, dar alese în mod pregnant, fil