„Donaţia este un gest de generozitate, de sensibilitate, de iubire, de omenie, de credinţă în Dumnezeu doar atunci când este făcută din propria iniţiativă, dezinteresat, în taină, fără presiuni şi ameninţări din partea cuiva. Donaţia este primită şi răsplătită de Dumnezeu, dacă se face din surplusul venitului tău obţinut din muncă cinstită, nu din corupţie, din trafic de influenţă, din înşelăciune, din furt, din şantaj sau trădare. Donaţie este gestul milioanelor de oameni care, din puţinul lor (vedeţi pensionarii nevoiaşi) dau şi celor mai nevoiaşi decât ei şi care doresc să rămână în anonimat. Donaţia parlamentarilor pesedişti (o spun tocmai că eu promovez o doctrină socială) este o acţiune deloc lăudabilă, este o acţiune condamnabilă chiar, atâta timp cât este popularizată şi mediatizată ca fiind un gest în premieră pe plan mondial. Atâta timp cât donaţia constă în indemnizaţia totală nu parţială (să le mai rămână şi lor ca să trăiască) se face sub ameninţarea lui Ponta, se face printr-o mediatizare excesivă, se face cu un scop viclean crezând că suntem chiar aşa de proşti (suntem săraci, dar nu proşti), această « donaţie » miroase de la o poştă a imagine electorală (aici nu e vorba de mită electorală), a donaţie suspectă. Românii nu aşteaptă de la parlamentari şi alţi demnitari, donaţii şi mită electorală, din care se hrănesc câteva zile (Dând unui om un peşte îl hrăneşti o zi, învăţându-l să prindă peşte îl hrăneşti o viaţă, proverb chinezesc), ei aşteaptă locuri de muncă, aşteaptă o fiscalitate care să stimuleze iniţiativa, aşteaptă ca instituţiile statului să-şi facă datoria, aşteaptă să trăiască în siguranţă, aşteaptă să vadă parlamentari şi guvernanţi corupţi şi trădători după gratii. Stimaţi pesedişti! Atitudinea mea este atitudinea unei oglinzi (oglindă care este în permanenţă în contact cu o diversitate de concetăţeni de diverse profesii) care nu tre