„Brâncuşi a fost acela care a dat epocii nostre conştiinţa formei pure“, spunea sculptorul Henry Moore, iar criticul de artă Jean Cassou îl considera „unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor“. La 16 februarie a.c., în amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu“ al Bibliotecii Academiei Române, a avut loc sesiunea omagială „Constantin Brâncuşi. Noi repere documentare“, organizată de Secţia de arhitectură, arte şi audiovizual. În cuvântul omagial, acad. Marius Sala, vicepreşedinte al Academiei Române, a rememorat sesiunile organizate sub cupola Academiei în 1966 şi 1976, când au fost aniversaţi 90 de ani, respectiv un secol de la naşterea sculptorului, evenimente la care a asistat, ca tânăr cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei. La prima sesiune au vorbit acad. George Oprescu, scriitorul Geo Bogza, acad. Alexandru Balaci şi sculptorul Ion Jalea, iar la sesiunea centenară – criticul de artă Dan Hăulică, sculptorii Vida Geza şi Ion Jalea. Acad. Răzvan Teodorescu a vorbit despre Brâncuşi şi Academia Română. Relaţia a fost foarte marcată de politic, acolo unde politicul nu avea ce să caute, Academia fiind „sub vremi“. La 28 iunie 1949, a avut loc primul atac, când preşedintele de atunci al Academiei, Traian Săvulescu, a rostit o cuvântare în care a dat două exemple de transfugi – Gogu Constantinescu şi Constantin Brâncuşi. În februarie-martie 1951, a avut loc episodul despre care nu mai există documente (au dispărut inexplicabil din arhive). La 28 februarie, secţiunea de ştiinţa limbii, literatură şi arte (preşedinte Mihail Sadoveanu) a avut o şedinţă prezidată de A. Toma, în care Ion Jalea (membru corespondent) – „un vertical desăvârşit“, în opinia vorbitorului – a susţinut o comunicare despre Brâncuşi, care, aşa cum e consemnat în procesul verbal, a suscitat „furtunoase discuţii“. Printre susţinători au fost Victor Eftimiu, Camil Petres