LEGEA LUSTRAŢIEI , O LEGE LUSTRUITĂ Această lege, dacă după 22 de ani de la revoluţia noastră televizată, mai era lege, a fost scoasă de la naftalină pentru a  deveni în mai puţin de-o oră fără de lege. Eu, unul nu mai îmi fac probleme de acum cine a lustruit această Lege a lustraţiei, cine a fost primul opozant a aprobării punctului 8 a Proclamaţiei de la Timişoara.   Spre ştiinţă în primul rând, domnului Ion Iliescu Cele două puncte ale Proclamaţiei de la Timişoara Punctul 7 la Proclamaţiei de la Timişoara

“Timişoara a pornit Revoluţia împotriva întregului regim comunist şi întregii sale nomencla- turi şi nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politică a unui grup de dizidenţi anticeausisti din interiorul PCR-ului. Prezenţa acestora în fruntea ţării face moartea eroilor din Timişoara zadarnică. I-am fi acceptat poate în urmă cu zece ani, daca la Congresul al XII-lea al partidului s-ar fi alaturat lui Constantin Pârvulescu şi ar fi răsturnat clanul dictatorial. Dar n-au făcut-o, deşi aveau şi prilejul, şi functii importante, care le acordau prerogative. Dimpotrivă, unii chiar au ascultat de ordinul dictatorului de a-l huli pe dizident. Laşitatea lor din 1979 ne-a costat încă zece ani de dictatură, cei mai grei din toată  perioada, plus un genocid dureros.”  Punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara

“Ca o consecinţă a punctului  anterior,propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special