A început cu teatrul de amatori la Reghin unde a prins gustul scenei. Firesc a urmat facultatea apoi pasul către Teatrul Naţional, unde este protagonistul proiectelor importante din ultima perioadă. Actorul Luchian Pantea ne invită să-l cunoaştem mai bine!

Reporter: De ce teatru?

Luchian Pantea: Când eram mic stăteam şi mă uitam la concertele simfonice de la televizor, şi eram foarte fascinat de nebunia dirijorului. Eram prea mic şi nu înţelegeam acest lucru şi cei din familia mea erau miraţi de ce eram captivat de dirijor. Eram fascinat de faptul că un om poate să scoată acele e sunte dintr-o groază de metale. Probabil acolo s-a născut ceva legat de artă.

Rep.: A urmat perioada teatrului amator la Reghin..

L.P.: Având în vedere că aveam o familie acolo care era foarte aşezată, Mimi şi Enea Gherman, după care a venit Mihai Crăciun, care acum mi-e coleg la Naţional, care ne-a insuflat microbul teatrului. Teatrul de amatori însemna pentru mine familia, cu repetiţii la final de săptămână, cu mâncare, sarmale, cu spirit, cu plăcerea de a lucra. Lucram câte 6-8 ore, ceea ce pentru ei era ceva obişnuit, eu eram atunci un copil. Involuntar de la Mihai Crăciun am deprins ce înseamnă seriozitatea. Chiar şi în pauze râdeam, spuneam glume în spatele cortinei, dar în acelaşi timp cu energia eram foarte prezent, chiar dacă râdeam. Chiar şi acum acest spirit îl păstrez, când lucrez mă distrez foarte mult, dar e o distracţie foarte serioasă, ştiu exact ce am de făcut, chiar dacă gluma e foarte prezentă.

Rep.: Firesc a urmat facultatea ….

L.P.: Au fost trei ani de zile în care am învăţat enorm de mult de la profesorii mei. Mi-am iubit foarte mult profesorii, facultatea. Am rămas cu doi prieteni de suflet din anul meu, Nicoleta Dănilă şi Răzvan Chelaru. Facultatea pentru mine nu a fost mini ABC –ul care ţi-l dă, a fost mult mai mult decât atât. M