Paginile ziarului „România liberă" au reflectat evenimentele istorice petrecute de-a lungul ultimilor 135 de ani. Uneori, mai ales în perioada comunistă, redactorii ziarului nu au putut să scrie toate informaţiile pe care le deţineau. Însă acum văd lumina tiparului o serie de informaţii din culisele puterii, în încercarea de a recupera o serie de amănunte semnificative din istoria încă nescrisă a României.

Textul de mai jos se vrea o culegere de amintiri - subiective, desigur, despre un mare ziar care, iată, apare şi azi. El intră, astfel, cu majuscule în istoria presei româneşti.

Debut în presă în anii stalinismului

În 1950, pe când aveam doar 19 ani, am fost cooptat în calitate de corespondent al RL pentru judeţul Târnava Mare. În acei ani, marcaţi puternic de stalinism, am găsit în redacţia din Bucureşti, unde am fost ţinut mai mult timp pentru acomodare şi formare, un colectiv relativ tânăr. Era redactor-şef Mircea Rădulescu, un evreu onest, care-i lăsa pe ziarişti să-şi facă treaba. În „priză" ne ţineau însă redactorii-şefi adjuncţi şi, desigur, secretarul general de redacţie, Al. Cornescu, cel care a rămas pe „baricade" decenii întregi, până la pensie. Acesta a fost un adevărat coordonator al muncii din redacţie, calm, onest şi clarvăzător. Adică ştia al naibii de bine să înlăture, discret, asperităţile ce ar fi putut crea dificultăţi autorului şi redacţiei, în general, în acei ani teribili.

Legenda tipografului clandestin zidit

În acei ani, am aflat poveşti despre apariţia „României libere" în timpul celui de-al doilea război mondial. Legenda ziarului spunea că el a fost tipărit în ilegalitate (1943) pe foi detaşate, trase la o tipografie plană, ascunsă într-o pivniţă. Munca ar fi fost executată de un tipograf ce a stat acolo, zidit, timp de doi ani. Aceeaşi legendă mai spune că el comunica cu exteriorul doar printr-un geam