Elena Ianati şi Răzvan Ţăruş s-au îndrăgostit în Olanda, s-au căsătorit în România, iar acum lucrează, separaţi, pe vase de croazieră.
Elena şi Răzvan au înţeles că, în ciuda oricăror poezii, timpul chiar îşi ascute gheara. S-au iubit devreme, cum înfloresc cireşii de mai. S-au cunoscut în Olanda, la Groningen, erau studenţi. S-au logodit şi s-au iubit aşa, pe paturi de-mprumut. Au venit în România, erau şomeri. S-au căsătorit şi s-au iubit aşa, purtând grija zilei de mâine. Astăzi sunt plecaţi, separat, în jurul lumii, pe vase de croazieră, şi se iubesc aşa, cu internet prin satelit.
Elena are 23 de ani, Răzvan - 22. „Yes, I'm dating a younger man! (n.r. - Da, sunt cu un bărbat mai tânăr!)", recunoaşte împlinită, fără să fie constrânsă de vreo dogmă maritală învechită sau chiar de vreo barieră lingvistică. Elena e fericită. Aceasta este povestea ei de dragoste şi de viaţă.
Era anul 2010, toamna, iar Elena sosea în oraşul Groningen, pentru a începe cursurile de masterat la universitatea din cel mai nordic oraş olandez. Răzvan era deja student în anul III la Conservatorul din oraş şi, alături de colegii şi prietenii săi, organizase o primire călduroasă pentru „bobocii" români, la restaurant, cum se face.
Răzvan s-a aşezat în faţa Elenei şi s-au cunoscut. „Românii nu se cunosc între ei în România, dar, dacă se văd pe o plajă în Hawaii, intră în discuţie", explică Elena firescul întâmpinării cumsecade. Au vorbit aşa, de parcă ar fi fost singurii români de acolo, despre supermaketuri ieftine, biciclete accesibile, încuietoare, lumini, dinamuri, fotografie, muzică şi tot aşa.
Vorbeşte cu mâna!
Era 7 noiembrie 2010, iar Elena şi Răzvan au mers împreună, în afara oraşului, la petrecerea unei olandeze - o petrecere normală în care nu prea se dansează, nu se bea alcool şi se vorbeşte mult.
„Eu eram genul de fată care respingea oric