Planul de salvare a Greciei este bazat pe o condiţie clară: consolidarea supravegherii Greciei şi impunerea unei misiuni a Comisiei Europene, prezentă permanent la Atena. Aşa a spus comisarul pentru Afaceri Economice şi Monetare, Oli Rehn, imediat după publicarea planului.
La Atena, instalarea unui birou al Troicii, care va superviza toate deciziile guvernului local referitoare la finanţele publice, este văzută ca o dovadă că Grecia şi-a cedat suveranitatea şi independenţa în favoarea creditorilor săi. Pentru o naţiune care se mîndreşte că a inventat democraţia, este o lovitură grea.
Dar cum am resimţi noi, românii, o eventuală instaurare a unui asemenea directorat? E adevărat, contribuţia naţiunii noastre la marea idee a democraţiei este una minusculă, cel puţin în comparaţie cu grecii. Poate să mai recuperăm doar cu conceptul „democraţiei originale“, lansat de Ion Iliescu imediat după decembrie 1989 – deşi ar fi fost mai bine să nu.
Dar chiar merită să ne punem problema unui directorat la Bucureşti, precum la Atena? Dar România nu se află în faliment! – vor sări economiştii. Asta dacă privim doar o parte dintre cifre.
Şi totuşi... După chinuri îndelungi, rata de absorbţie a fondurilor europene abia dacă ajunge la 6%. România a ratat şansa de a atrage în această perioadă de criză 20 de miliarde de euro, bani gratuiţi puşi la dispoziţie de Bruxelles. Dar s-a împrumutat de 20 de miliarde de la FMI şi Comisia Europeană. Cu dobîndă!
DE ACELASI AUTOR Un altfel de sfîrşit al lumii Trei iluzii ale dreptei de pe la noi Oficial, sîntem iar în "zona gri" Ceauşescu şi o campanie obosităSpre sfîrşitul lui ianuarie, la Bucureşti era anunţată drept o mare victorie realizarea unei emisiuni de obligaţiuni de pe piaţa americană, în valoare de 1,5 miliarde de dolari, cu dobîndă de 6,875% şi cu o perioadă de maturitate de zece ani. În paranteză fie spus
