Această lege este venită mult prea târziu şi nici măcar acum nu rezolvă nimic. Comuniştii de ieri sunt prea bătrâni pentru a ocupa funcţii în stat, iar cei care au fost în UTC au fost salvaţi de la lustraţie cu mare voioşie. Vorba aceea, foamea este condiment pentru orice mâncare...
În acelaşi context, mă gândesc că dacă armonia între cetăţeni reprezintă generic zidul oraşului, armonia clasei politice în sensul dat de legea lustraţiei va consolida peretele ruşinii noastre naţionale. Cum forţa obiceiului este mare, iar obiceiul este a doua natură, nu trebuie să ne mirăm de ce a venit taman acum şi atât de prost. Sincer, mă aşteptam ca prin lustraţie opuşii să fie curăţaţi de opozanţii lor, dar vai, inocenta de mine am aflat că nu există medicament împotriva puterii. Evident că fac haz de necaz şi acum, şi în fiecare dimineaţă, când după protocolul obişnuit (cafeaua neagră şi ţigara vicioasă) îmi repet: Păzeşte-te de câine! Dacă accepţi vreun favor, îţi vinzi libertatea! Dacă accepţi şi altele, îşi vinzi sufletul!
Dacă a ajuns PSD şi Victor Ponta să ne dea lecţii despre lustraţie, mă întreb cine va fi beneficiarul? Pe de altă parte, nici barba nu te face filosof şi nici lăcomia mai prost decât eşti. Dar gusturile, ca şi culorile, nu se discută... garda care era pregătită de PCR a fost salvată de la lustrare şi acum se împăunează ca fiind democraţi rasaţi cu studii în străinătate...
Cineva se exprima foarte plastic susţinând că suntem sclavii foştilor comunişti sau ai copiilor lor.. acesta este adevărul?
Atâta vreme cât nimeni nu mai crede că este dulce şi frumos să mori pentru patrie, când oagării UDMR-işti ameninţă cu demisia şi destabilizarea executivului şi aşa fragil, la fiecare mutare pe care o face PDL fără să-i întrebe de sănătate, nu-mi mai rămâne decât să cred că a greşi e omenesc, a persevera e diabolic. Continuând scenariul, pot să ac
