Oficialii Direcţiei Naţionale Anticorupţie precizau în raportul întocmit pentru anul 2011 că, în ceea ce priveşte Serviciul Teritorial Constanţa, s-a înregistrat un caz în care a intervenit prescripţia specială înainte de a fi finalizată ancheta. Culmea, este vorba despre un dosar în care suspecţii au şi fost arestaţi preventiv.

Finalizată în primă etapă în anul 1999, ancheta a fost reluată în 2003, când judecătorii au hotărât refacerea urmăririi penale. „În cauză, arestarea preventivă a fost dispusă de către procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa care, prin rechizitoriul nr. 23/P/1999 din data de 28.05.1999, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor", se arată în raportul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Totuşi, se pare că judecătorii bucureşteni au fost de părere că ancheta nu ar fi fost completă, astfel că prin sentinţa penală nr. 588 din 19 mai 2003, Tribunalul Bucureşti a dispus restituirea cauzei la procuror. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia nr. 2095 din 29 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti. „Prin ordonanţa nr. 23/P/1999 din data de 20.01.2005 a Curţii de Apel Constanţa, cauza a fost declinată la DIICOT - Serviciul Teritorial Constanţa, iar prin ordonanţa nr. 67/D/P/2005 din data de 14.10.2005, cauza a fost declinată la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa", se arată în raportul întocmit de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la activitatea din anul 2011. Mai departe, oficialii de la Bucureşti au arătat că „netrimiterea în judecată a inculpaţilor este consecinţa faptului că urmărirea penală nu a putut fi completată în sensul cerut de instanţă prin hotărârea de restituire a cauzei la procuror, întrucât cu toate demersurile repetate făcute către şi de către autorităţile franceze, audierea martorului prin comisie rogatorie nu a putut fi real