26 iunie 2000, ziua în care preşedintele SUA, Bill Clinton, anunţa finalizarea primului studiu al hărţii genomului uman, este considerată „data de naştere“ a medicinii genomice. Aceasta redefineşte concepţiile actuale despre boală şi pune bazele medicinii individualizate. Prof. dr. Mircea Covic aduce în discuţie cele două concepţii polare despre boală, care au influenţat evoluţia medicinii şi enumeră cele cinci atribute („5P“) ale medicinii individualizate, la rubrica Medicină genomică.

În primul articol cu care am inaugurat această rubrică, în decembrie trecut, am stabilit „data de naştere“ a medicinii genomice: 26 iunie 2000, ziua în care preşedintele SUA, Bill Clinton, anunţa, în celebra sală „East Room“ din Casa Albă, „…finalizarea primului studiu al hărţii genomului uman“, în prezenţa lui Francis Collins şi a lui Craig Venter, coordonatorii celor două echipe care au realizat – separat – prima schiţă a genomului. Preşedintele Clinton spunea atunci: „…cu aceste noi şi profunde cunoştinţe (…) ştiinţa genomicii (…) va revoluţiona diagnosticul, prevenţia şi tratamentul celor mai multe, dacă nu al tuturor, bolile umane“, inaugurând de fapt era genomicii în medicină şi sănătate publică. Este adevărat că actul de naştere a fost „semnat“ (publicat) puţin mai târziu, la 15 februarie 2001, în revista Nature. În acelaşi articol inaugural, am dat şi o scurtă definiţie a medicinii genomice – ca domeniu de aplicaţie al genomicii în medicină – dar am evitat o descriere a conţinutului său deoarece am considerat că sunt necesare, în prealabil, cunoştinţe elementare („un abecedar“) despre structura şi funcţia genomului uman. În schimb, am precizat că transformările practicii medicale, preconizate de preşedintele Clinton, se vor face treptat, vor fi lente dar profunde şi, în acest sens, l-am citat pe Harold Varmus, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină sau F