Din 1817, când dr. James Parkinson a descris ca entitate clinică boala ce-i poartă numele, au fost definite diverse sindroame parkinsoniene şi s-au realizat progrese notabile în terapie. Tratamentul bolii Parkinson a fost tema unei reuniuni, la care au participat neurologi din ţară şi din străinătate. O relatare de dna dr. Maria Dragotă.
În 1817, la Londra, dr. James Parkinson publica un eseu despre „paralizia agitată“, descriind boala ca entitate clinică. Patru decenii mai târziu, dr. Jean Martin Charcot adăuga rigiditatea la semnele clinice deja cunoscute şi ataşa numele lui Parkinson la acest sindrom. De atunci, au fost definite diverse sindroame parkinsoniene, cu etiologii variate, a crescut gama variaţiilor fenotipice. Totodată, s-au realizat progrese notabile în terapie. Capitala a fost gazda unei reuniuni având ca temă tratamentul bolii Parkinson, prilejuită de lansarea pe piaţa din România a produsului apomorfină clorhidrat 10 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă (Dacepton), la care au participat medici neurologi din întreaga ţară.
Evenimentul a debutat cu prelegerea prof. dr. Leontino Battistin (Universitatea din Padova), care a realizat o interesantă incursiune în istoria acestei afecţiuni şi a mijloacelor terapeutice cunoscute, cu accent pe managementul actual al bolii. S-a discutat despre modul în care se alege medicaţia optimă, când şi de ce se administrează aceasta. Pentru a răspunde la întrebarea „Când?“, trebuie să ştim cum este afectat fiecare pacient de simptomele bolii, dacă ele interferează cu activităţile profesionale, casnice, sociale, care este afectarea funcţională. La întrebarea „Ce medicament şi de ce?“, sunt de luat în calcul, pe de o parte, vârsta, statusul cognitiv, dizabilitatea funcţională, comorbidităţile pacientului, iar pe de alta eficacitatea medicamentului. În tratamentul simptomatic al bolii, levodopa este c
