Odată cu soarele din ultima zi de Făurar au apărut şi primele tarabe cu vestitorii primăverii: mărţişoarele! Un vânt rece şi soarele cu dinţi nu i-au speriat pe primii manufacturieri care şi-au întins micile capodopere pe la intersecţia bulevardelor din Tudor, prin Piaţa Trandafirilor şi la intrarea în Piaţa Teatrului. Tarabele din cartiere sunt din cele mai simple, pline cu mărţişoare de la 1 leu la 15 lei bucata. Cumpărătorii vin, se uită, cântăresc oferta şi banii trec din buzunarul clientului în buzunarul celui de după tarabă. Centrul oraşului arată ca în anii interbelici, cu deosebirea că în locul legumelor, fructelor şi zarzavatului sunt tarabe cu flori şi multe-multe mărţişoare! Dacă în prima zi nu au fost prea mulţi cumpărători, deşi vânzătorii i-au aşteptat până la lăsarea serii, folosindu-se de lumina felinarelor, de 1 martie, până şi pădurea de tarabe s-a dovedit a fi insuficientă pentru a evita înghesuiala! Cavaleri şi galanţi, băieţii-bărbaţi în devenire sau în toată firea, au ales cu grijă, câte un obiect mărunt legat cu şnur alb-roşu, ca să ne poarte noroc! Ingeniozitatea producătorilor nu cunoaşte limite! De la tradiţionalul trifoi cu patru foi, hornarul cu scară, ghioceii, potcoava cu inimioară, sau purceluşul cu bani, trecând prin floricele, mărgele, iepuraşi, căţeluşi sau pene, învelite în celofan, plastic sau cutiuţe trase în staniol auriu, până la bijuterii mai ieftine sau mai scumpe, toate aceste miniaturi confecţionate cu migală şi răbdare în serile lungi de iarnă, aduc o rază de soare în sufletele noastre. Valoarea lor n-are importanţă. Gestul contează!

Odată cu soarele din ultima zi de Făurar au apărut şi primele tarabe cu vestitorii primăverii: mărţişoarele! Un vânt rece şi soarele cu dinţi nu i-au speriat pe primii manufacturieri care şi-au întins micile capodopere pe la intersecţia bulevardelor din Tudor, prin Piaţa Trandafirilor