Stilul in care nu i-a ajuns domnului Crin Antonescu autosuspendarea lui Melescanu, hotarand pe loc excluderea din partid n-are asemanare decat cu stilul lui Stalin, caruia nu i-a ajuns mazilirea nesupusului
Zenoviev si a hotarat pe loc impuscarea. Zenoviev a fost impuscat in unanimitate.
Liberalul nu mai e liber
Unanimitatea este cel mai ciudat fenomen al liberalilor de azi, care se pretind urmasi ai celor de altadata, consecventi dreptului de a gandi liber, de a comunica liber si de a actiona asa cum ii dicteaza fiecaruia propria sa constiinta, in deplina libertate.
Liberalului de azi i se cere fara nicio jena sa gandeasca, sa comunice si sa actioneze numai asa cum ii dicteaza propria constiinta a lui Crin Antonescu.
Pacatul domnului Melescanu este ca a gandit, a comunicat si a actionat ca pe vremea Bratienilor, nu ca pe vremea Crin Antonescului. A socotit simplu ca liberalul este un om liber si nu un fel de vasal, intr-o feuda.
In acest context, domnul Puiu Hasotti, un liberal nu doar mai rafinat, dar si mai cultivat decat multi altii, a evitat sa se faca aliat la catarama cu indisciplinatul Melescanu, dar nici n-a turnat gaz in focul aprins de Antonescu, ca sa amplifice incendiul. Puiu Hasotti s-a limitat sa precizeze ca era bine ca Melescanu "sa-l fi informat" pe presedinte.
Tactul domnului Hasotti
Retin nuanta: "era bine sa-l fi informat", nu "era bine sa-i fi cerut acordul". Diferenta spune totul. Un liberal cu scaun la cap nu-i atat de comunist incat sa-i cada bine starea de monolit. Ba, dimpotriva, afirmarea personalitatilor marcante si promovarea lor a fost totdeauna o mandrie liberala.
De altfel, domnul Melescanu stia foarte bine ca daca-i cerea acordul lui Crin Antonescu nu l-ar fi obtinut si ar fi creat o situatie dificila, chiar si pentru Traian Base
