● Jurnalul Naţional: Îţi mai aparţii, nu te-a furat Televiziunea? Ai numai vorbe de laudă la adresa "hoaţei"?
● Iuliana Tudor: Televiziunea mă încarcă, mă inspiră, mă provoacă, mă motivează, îmi dă dureri de cap, dar nu mă "fură" pe mine din mine. Ştiu acum că îmi aparţin cu bune, cu rele, cu proiecte, cu familie, cu vise, cu iubire, cu timpul acela puţin, dar care e doar al meu... cu totul. Există gramaje, desigur, date de priorităţi. De multe ori priorităţile se schimbă de la oră la oră. Când sunt acasă, prioritar este copilul, când sunt la televiziune, prioritară este următoarea emisie, iar când sunt la piaţă, este important să iau cele mai bune legume.
● Îţi merge gura mai repede şi mai nobil decât a unuia precum Florin Piersic. Acest compliment a venit chiar din partea seniorului. Cum ai căpătat această deprindere?
● Este o performanţă la care se ajunge în timp, o dată cu experienţa şi, desigur, învăţând din propriile greşeli. După atâţia ani de televiziune, mai exact de emisii în direct, treaba asta nu se mai marchează la "merite", ci la responsabilităţi. Şi apoi, să fim serioşi! Maestrul Florin Piersic a fost galant şi curtenitor, aşa cum obişnuieşte să fie domnia-sa, dar nimeni nu poate vorbi mai repede şi mai nobil decât dânsul.
● Ai fost nevoită să faci faţă diferitelor situaţii din timpul emisiunilor în direct. Te-ai folosit de calităţi, bineînţeles. De care anume?
● În orice emisie live neprevăzutul este previzibil. Te aştepţi să se întâmple ceva, aşa că trebuie doar să fii pregătit pentru orice. În televiziune, adevărul îţi este cel mai bun aliat. În "situaţiile de urgenţă", care nu au legătură cu platoul, experienţa câştigată cred că mă ajută să las deoparte orice tristeţe sau secvenţă neplăcută pe care o trăiesc în particular, să mă detaşez şi să intru în direct senină, având aceeaşi energie de fiecare dată!
