Daca ar exista o cutie magica, in care sa poti inchide tacerea, ce bine ar fi!
O cutie nu prea mare, cat sa o porti intr-un rucsac si in care sa poti aduna cata liniste ai avea nevoie. As veni cu ea aici, in Retezat, si as lasa-o dechisa un timp. Sa intre in ea tacerea absoluta a muntilor cotropiti de iarna, in care auzi cum se astern fulgii ca milioane de soapte mici. Ciripitul subtire al pasarelelor, ce-si anunta descoperirea unei macese. Fosnetul crengilor de brad, aplecandu-se sub greutatea zapezii. Singura muzica: izvorul ce se aude dintre nameti, ca un sir nesfarsit de cristale, rostogolindu-se in vale. Si sus de tot, cerul ar avea un singur glas: tipatul ascutit al acvilei. Te opresti in loc ca sa nu mai scartaie zapada si sa poti calatori prin aer catre toate aceste sunete, ca un cosmonaut plutind imponderabil in spatiu. As indesa bine cutia magica cu tacere. Si as cobori cu ea in marile orase, pe rand. Sa o las deschisa pana cand linistea Retezatului ar acoperi totul, de la trancanitul tramvaielor pana la flecareala televizoarelor.
Cam asa visam, tolanit in zapada uriasa, la granita padurii virgine din Parcul National Domogled, al doilea parc al Muntilor Retezat. M-a trezit brusc la realitate guitatul apocaliptic al unei drujbe din vale. Ca un vaiet sinistru, nesfarsit.
Ursul brun De fapt, pentru asta venisem din nou in Retezat: daca in Parcul National Retezat, taierile ilegale au fost oprite, pe cealalta parte a muntelui, cea dinspre Herculane si Baia de Arama, taierile continua nestingherit, desi frumusetea locului nu e cu nimic mai prejos. Am intrat in munte cu masina aproape 10 kilometri si apoi am mers pe jos inca aproape 5 km, pe drumul ce duce la Valea Craiovei si apoi mai sus, catre padurea virgina a Domogledului. Un paradis alb, perfect. Si totusi...cineva ridica cu sange rece drujba impotriva unor astfel de locuri. Nu p