Instalarea tristeţii patologice ţine de sensibilitatea psihică a fiecăruia. Însă, bazându-te pe principiul că ceea ce nu te omoară te face mai puternic, adoptă o atitudine de supravieţuitor.

Cauzele depresiei sunt numeroase, iar predispoziţia genetică joacă un rol important în apariţia acestei afecţiuni. Studiile arată că în familiile în care depresia este frecventă, riscul de a face această tulburare afectivă este mai mare. Dar, în egală măsură, factorii de mediu şi cei de stil de viaţă pot declanşa stări depresive.

„Afecţiunea apare pe fondul unei vulnerabilităţi individuale, biologice, în care pot fi incluse elemente genetice şi alte elemente din viaţa individului: educaţia, modelele avute în prima copilărie, felul în care s-au construit şi s-au desfăşurat relaţiile", explică medicul primar psihiatru Radu Teodorescu, preşedintele Asociaţiei de Psihiatrie Comunitară din Bucureşti.

Depresia se manifestă prin tristeţe persistentă, anxietate, sentiment de inutilitate şi de pesimism, neputinţă, pierderea interesului pentru orice tip de activităţi, diminuarea libidoului, lipsă de energie şi oboseală, capacitate redusă de concentrare şi dificultate în a lua decizii, probleme de somn, modificări ale apetitului şi greutăţii, gânduri suicidare, iritabilitate şi probleme de sănătate fizică.

1. Persistenţa stărilor conflictuale

O ceartă îţi strică întotdeauna cheful, dar poate fi tolerabilă. Însă, când ai parte de nenumărate certuri, viaţa ta poate deveni greu de suportat. O sursă permanentă de frustrare şi de tensiune, conflictele interpersonale sunt o cauză frecventă de declanşare a depresiei. Acest lucru se explică prin faptul că multe persoane acordă, în mod firesc, o importanţă foarte mare familiei şi prietenilor, iar conflictele cu aceştia sunt în măsură să-i dezechilibreze.

Certurile frecvente şi lipsa de empati