Interviu cu pictoriţa Angela Tomaselli
Viaţă de pictor în timpuri grele. Viaţă cu multe piedici, dar şi cu bucurii.
Angela Tomaselli este foarte cunoscută şi apreciată în lumea artei. Pictează de peste patru decenii. Expune în ţară - în galerii importante şi în muzee; călătoreşte mult în străinătate, unde îşi expune lucrările. Nu a făcut şi nu face compromisuri în artă. Şi-a format, în timp, un stil care o defineşte. Vinde, dar mai puţin decât în anii anteriori. Pe scurt, are un sistem de relaţii, cumpărători pe care îi cultivă; nu are un manager, nu are un impresar. Trăieşte pictând şi bucurându-se de această existenţă...
- Doamnă Angela Tomaselli, evoluţia dumneavoastră artistică, mai ales în ultimii 15 ani, surprinde plăcut publicul şi critica de specialitate. Personal, cred că apariţia ciclului tematic "Arhitecturi suprapuse" încununează strălucit o activitate de peste patru decenii. Cum s-a născut această recentă serie tematică - explozie de culoare, în volume desprinse parcă din arhitectura unui "templu al fericirii"?
- Îmi doream de multă vreme să fac peisaje în care să surprind acele momente care mă impresionează, în călătoriile mele. Dar de fiecare dată, când încercam să fac un peisaj citadin, acesta semăna cu stilul altcuiva, ceea ce mă cam deranja... Simţeam că trebuie să-mi concentrez atenţia asupra unui gen de peisaj care să-mi definească stilul meu, şi nu reuşeam. De aceea, tot amânam acest subiect, continuând să lucrez compoziţii cu alte subiecte inventate - animale, îngeri. Dar a venit un moment când am făcut nişte schiţe într-o călătorie şi am suprapus câteva elemente. Eu am o serie tematică numită "Amintiri suprapuse", şi de aici am găsit rezolvarea: aceea de a suprapune elemente importante, de referinţă, care ţin de specificul unui loc, al unei zone geografice şi culturale din patrimoniul arhitectural al u
