Bogdan Stancu (24 de ani) spune că "golul cu Uruguay nu e cel mai important din carieră, dar îmi dă moral, fiindcă dator cam de multă vreme la echipa naţională".
Miercuri seară, după golul care a adus României remiza împotriva mult mai titratei Uruguay, Bogdan Stancu a plecat direct acasă, la Piteşti. "Mă aşteptau mama şi fratele meu, prietenii. Toţi m-au felicitat, erau fericiţi pentru reuşita mea, pentru rezultatul nostru", spune "Motanul". Ieri seară a plecat spre Turcia, la echipa de club, Orduspor, cu care se află pe 10 în campionat, la numai două puncte de un loc de play-offul pentru Europa League, cu 6 etape înainte de finalul sezonului.
- Bogdane, cum a fos împotriva Uruguayului?
- Greu, dar pînă la urmă s-a terminat frumos. Şi pentru mine fiindcă am marcat, şi pentru echipa naţională, care a demonstrat că poate juca ofensiv, consistent, împotriva unei dintre cele mai bune formaţii din lume la această oră. Poate că prima repriză a fost un pic mai slabă, am stat mai rău în teren, am primit şi gol repede, ce execuţie a avut Cavani!, dar pe ansamblu eu zic că a fost un meci bun al nostru.
- Ai intrat extrem de determinat la pauză, erai dezamăgit că n-ai fost titular?
- Nu e vorba de dezamăgire aici. Normal că-mi doream să fi fost titular, oricine vrea asta, dar aveam nevoie să fac un meci bun, aveam nevoie să marchez. E doar al doilea gol al meu la echipa naţională, nu mai înscrisesem de la partida cu Albania, din debutul preliminariilor precedente, în toamna lui 2010. Era vital să marchez. Pentru moralul meu, pentru încredere, pentru tot ce va urma.
- Golul?
- Centrare perfectă a lui Torje, eu am reuşit să mă rup din marcaj. Mi-a venit bine mingea, am reuşit să schimb şi s-o plasez în colţul opus. Am dat bine cu capul, era greu pentru Muslera să mai facă ceva.
- A fost şi o ambiţie personală, ţinînd cont
